Știm cu adevărat ce conțin cremele noastre?

Alcoolul, ingredientele frecvente și realitatea din spatele formulărilor cosmetice

„Este în regulă să folosesc o cremă care are alcool în listă?”.

Este o întrebare care apare din ce în ce mai des, mai ales acum când citim cu atenție etichetele produselor și încercăm să înțelegem fiecare ingredient trecut acolo. Totuși, în dermatocosmetică, puține ingrediente pot fi catalogate ca fiind „bune” sau „rele” în mod absolut. Efectele lor depind de tipologie, concentrație, formularea completă și, nu în ultimul rând, de tipul de piele al persoanei care le folosește.

Un exemplu relevant este chiar termenul „alcool”. În limbajul comun, el sugerează o substanță iritantă, însă în cosmetică acoperă o categorie foarte variată de compuși, cu roluri și comportamente complet diferite.

Alcoolii volatili, precum etanolul sau alcool denaturat, se evaporă rapid, conferă produsului o textură mai lejeră și pot facilita absorbția unor ingrediente active. Totuși, în concentrații mari pot favoriza uscarea sau iritarea pielii, în special în cazul persoanelor cu barieră cutanată fragilă sau cu tendință la sensibilitate.

Pe de altă parte, alcoolii grași, cum sunt cetyl alcohol, cetearyl alcohol sau stearyl alcohol, au o structură diferită și un rol complet opus. Ei acționează ca emolienți, stabilizează textura unei creme și contribuie la menținerea unei bariere cutanate sănătoase. Sunt blânzi, bine tolerați și reprezintă elemente esențiale în foarte multe formulări dermatocosmetice.

Așadar, simpla apariție a cuvântului „alcool” pe etichetă nu spune aproape nimic fără a înțelege tipul de alcool și funcția acestuia.

Aceeași confuzie apare și în jurul altor ingrediente percepute adesea ca fiind controversate. Conservanții (Phenoxyethanol, Ethylhexylglycerin, Sodium Benzoate, Potassium Sorbate), spre exemplu, sunt indispensabili pentru siguranța unui produs — fără ei, crema s-ar altera în câteva săptămâni. Parfumul este introdus pentru componenta senzorială, iar agenții de textură sau emulgatorii (Cetearyl Alcohol, Cetyl Alcohol, Polysorbate 20, Glyceryl Stearate) sunt cei care permit ca produsul să fie stabil, omogen și plăcut la aplicare.

Unele ingrediente active folosite în skincare au nevoie de solvenți sau de molecule auxiliare pentru a fi stabile și eficiente, iar acest lucru explică de ce anumite produse conțin alcool sau propilen glicol.

Un exemplu clasic este minoxidilul, care nu se dizolvă adecvat în apă și, prin urmare, necesită o bază hidroalcoolică pentru a rămâne stabil și pentru a putea pătrunde în pielea scalpului. Formulele tradiționale conțin alcool etilic și propilen glicol tocmai pentru a menține ingredientul în soluție și pentru a-i crește absorbția foliculară. Acesta este și motivul pentru care unele persoane pot experimenta uscăciune sau iritație atunci când folosesc soluțiile topice, în timp ce variantele „foam”, care au un conținut redus de alcool, sunt de regulă mai bine tolerate.

Același principiu se aplică și retinoizilor (retinol, retinal, tretinoin, adapalen), care sunt ingrediente instabile și dificil de formulat. Pentru a funcționa eficient, retinoizii necesită vehicule adecvate — geluri hidroalcoolice, solvenți precum propilen glicol sau baze special concepute pentru a le stabiliza structura și a le facilita penetrarea în epiderm.

Și acizii exfolianți, în special acidul salicilic, se comportă similar. Acidul salicilic are o solubilitate scăzută în apă și, pentru a fi eficient, este adesea formulat în baze alcoolice sau în sisteme care conțin solvenți ce îi permit să fie distribuit uniform și să ajungă la nivelul stratului cornos. Chiar și acizii AHA, precum glicolic sau lactic, pot necesita sisteme de solvente care să susțină un pH scăzut, necesar pentru acțiunea lor exfoliantă.

Un alt ingredient care ridică provocări formulate este Vitamina C în forma pură (acid ascorbic). Aceasta este extrem de instabilă și se oxidează rapid dacă nu are un mediu potrivit. De aceea, multe seruri cu concentrații de 10–20% folosesc baze anhidre (fără apă), solvenți precum propilen glicol sau alcool, și un pH foarte scăzut, toate acestea fiind necesare pentru ca vitamina C să rămână activă și să își exercite efectele antioxidante.

De aceea, un ingredient izolat rareori spune povestea completă. Contează concentrația lui, mediul în care este integrat, echilibrul general al formulei și modul în care interacționează cu tipul nostru de piele. Un ingredient care poate fi iritant într-o formulă simplistă poate fi perfect tolerat într-una complexă și bine echilibrată.

Înțelegerea acestor mecanisme ne ajută să abordăm altfel eticheta unui produs.

În loc să privim lista de ingrediente ca pe o colecție de „semne de alarmă”, o putem o putem trata ca pe o descriere a felului în care a fost construit produsul. Ordinea ingredientelor oferă informații despre concentrația lor, iar identificarea corectă a tipului de alcool prezent poate transforma o teamă inițială în claritate. Prezența unor ingrediente hidratante, precum glicerina, ceramidele sau acizii grași, poate compensa potențialul iritant al altora, iar în final totul trebuie raportat la propriile caracteristici ale pielii. Un produs excelent pentru un ten gras sau mixt poate fi nepotrivit pentru un ten uscat sau sensibil, și invers.

Siguranța unui produs nu este determinată de prezența sau absența unui singur ingredient, ci de modul în care întreaga formulă este concepută și de felul în care pielea noastră răspunde la ea.